O istorie românească în versuri II

Imperiul Otoman este reprezentat aici de regele animalelor, leul, pentru că Zilot consideră că: „Firea turcului să închipuieşte cu leul, că este, fireşte, vărsător de sânge mai mult decât alte neamuri…”. Turcii sunt prezentaţi de Zilot ca o mare fiară care prin forţa ei impresionantă le ţine sub ascultare pe celelalte:

„Leul: Şi eu fireşte fiind vârtos, cu dar de străşnicie
Numai râcnind, încremenea oricare heară fie”.

Poporul grec, pe care autorul valah ni-l prezintă ca pe o naţie iscusită şi mândră, este reprezentat simbolic de vulpe, animal recunoscut pentru şiretenia sa extraordinară:

„Vulpea: Eu n-am fost prea puternică, dar fir-având isteaţă,
Pre multe heară am trântit ş-am fost şi sânt măreaţă”.

O istorie românească în versuri I

Zilot Românul (pseudonim pentru Ştefan Ioan Fănuţă) a trăit în Ţara Românească între 1787-1853. Zilot a fost jurist, poet şi cronicar român. A scris istorii, în versuri şi în proză, ale Ţării Româneşti din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la răscoala lui Tudor Vladimirescu. Crezul său istoric şi l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiţia istoricului”:

„ Istoric sunt, n-am frate,

N-am rudă, n-am vecin:

Stăpân am p-adevărul,

Lui cată să mă-nchin! ”

Virtus și dao

Suntem la Edessa. E o lume în schimbare, e un loc al ciocnirii între civilizații. Prieteni care nu mai sunt atât de prieteni și dușmani vechi se alătură unor popoare necunoscute într-un univers mai mic decât este în realitate. Împăratul roman Publius Licinius Valerianus se întâlnește cu rivalul său persan, Shapur. Într-o lume ipocrită, mânată de dorințe carnale, materiale, onoarea e trădată și suveranul roman e înconjurat și atacat de fortețele persane. Comandantul Marcus Metellus Aquila își vede soția ucisa încercând să îl avertizeze asupra capcanei și își abandonează fiul în mâinile trădătorilor romani din Edessa. Impreună cu soldații săi se bate ca un nebun pentru a-și salva conducătorul dar sunt învinși, capturați și trimiși să muncească în deșert în mine. Împăratul roman moare aici iar Metellus împreună cu 9 din soldații săi și un bătrân care le devine călăuza evadează într-un moment de eroism suprem și pleacă singuri prin deșert în ceea ce va deveni un drum fără întoarcere, dar un drum ce nu va fi uitat vreodată.

Mit și mister I

Bună dimineața!

Vă promiteam o scurtă prezentare a energiei orgonice. Am să fac asta sub titlul de mit și mister și veți înțelege de ce. Nu sunt un specialist în domeniu, doar un curios în spiritul omului renascentist. Veți găsi pe net o sumedenie de link-uri care de care mai copiate, mai fanteziste și mai neclare despre acest tip de energie.

De aceea, eu o sa vă spun câte ceva de la care să pornim împreună să înțelegem ce e cu această energie. Enunțarea ei a fost făcute secolul trecut de Wilhelm Reich, un austriac născut in Bucovina în 1897. Dramele familiale și războiul pe ca care l-a trăiat ca soldat pe frontul italian, l-au făcut să se apropie de mișcările sociale și de comunism. A absolvit dreptul și medicina pentru ca mai târziu să fie atras de psihanaliză și să fie discipolul lui Freud.

Ideile sale îl fac cu timpul un fel de rebel al lumii științifice,un neînțeles care începe să fie ostracizat. Se apropie în studiile științifice de înțelegerea funcțiilor orgasmului și de energia pe care acesta o crează și o presupune și eliberează. Elaborează mai multe cărți și articole pe această temă. Vede în această energie eliberată sexual o energie formatoare a vieții. După ce își încheie apropierea de politică, emigrează în S.U.A. unde speră să își împlinească cercetările.

Aici își desăvârșește opera științifică și constată că această energie, denumită orgonică, de la orgon, este o energie vitală prezentă în stare pură,originală, în orice spațiu și timp. Crează recipiente pentru a o capta și a o folosi în tratarea diverselor boli, inclusiv a cancerului.

Urmează însă prigoana: este arestat și condamnat pentru escrocherie financiară pentru comercializarea cutiilor cu orgon. Este defăimat și cărțile sale sunt arse în public. Cu tone de cărți arse, cu peste 1000 de manuscrise dispărute fără urmă, campioana democrației din lume se face responsabilă pentru ultima prigoană asupra cuvântului în spiritul cenzurii inchizitoriale medievale.

Wilhelm Reich a murit în închisoare în noiembrie 1957; nu i se recunoaște niciun merit iar cărțile și descoperirile sale sunt și astăzi un fel de tabu. Oare de ce? Articolele și explicațiile din lumea internetului sunt ca acelea despre masonerie: multe, ambigue și pline de întrebări și confuzii.

Dacă energia orgonică este o energie vitală prezentă în orice moment în jurul nostru și dacă poate fi folosită în înțelegerea vieții și a vindecării bolilor poate vom avea cândva șansa să aflăm în mod public și nu în cancelariile marilor puteri sau în pivnițele Vaticanului

Gabriela Elena Iulia Lună Pătrată Teo Negură Nice Mădălina

NE RECOMANDĂ IV

Bună seara cu vești noi!

A trecut ceva vreme de la ultima postare și cum sunt sigur că vi s-a făcut dor de mine, mă gândesc să vă trimit tuturor multe zâmbete și gânduri frumoase și să vă pun puțin la muncă și pe gânduri și să vă anunț că mâine o să vă aduc în atenție energia orgonică pentru că ea este prima aleasă să fie în paginile acestui blog

Până atunci, dacă vă este dor de volumul doi din Moromeții, dacă vă plac detaliile și aveți răbdare când luați o carte în mână, vă recomand Valerio Evangelisti-Zgarda de Foc, un roman-radiografie a Mexicului revoluționar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

De asemenea, pentru amatorii de legende, de mister și magie și de ce nu și de puțină istorie, recomand călduros serialul Merlin. Eu sunt deja la finalul seriei 3 Și așa se anunță sezonul patru pe care îl încep tot mâine:

V-am convins? Hai, cine se uita cu mine?

Și dacă mâine vă așteaptă energia orgonică pentru a răspunde curiozității lui Nice și Iuliei, urmează khmerii și mai apoi constelațiile amintite de Mădălina.

Și pentru că Gabriela Elena m-a făcut să îmi aduc aminte de muzică și harpă, în seara asta vă las în compania muzicii:

Ne recomandă III

Buna dimineata!

Am lipsit ceva vreme de la publicat: răceală, lipsă de timp, lipsă de internet Și pentru că ultima a fost un prilej bun ca să citesc mai mult, asta am și făcut. M-am delectat din plin cu Joanne Harris- Pecetea Runelor, un roman fantasy a carei acțiune se desfășoară pornind de la mitica lume a mitologiei scandinave (aseara am vazut în sfârșit Thor- mi-a plăcut, dar nu a fost cine știe ce ) si cu Valerio Evangelisti-Taina inchizitorului Eymerich, un roman care impleteste trecutul (in evul mediu), prezentul secolului XX si un viitor necunoscut cu elemente abstracte de știință și magie (energia orgonică și ideile lui Wilhelm Reich și o forță neagră ascunsă- zeița Tanit). Acum am inceput să citesc romanul Zgarda de foc, scris de același autor italian. Este un roman care narează mișcările revoluționare din Mexicul jumătății secolului XIX, un secol al rasismului și al libertății obținute cu armele în mâini.

Ne recomandă! (II)

Bună dimneațaaaaa!

Nu am mai scris de ceva vreme, din păcate. Din fericire, scriu acum Îmi pare tare rău că Sorana a pierdut meciul de la Melbourne…am adormit exact după finalul primului set, castigat de ea. Mă simt vinovat, poate dacă stăteam treaz câștiga. Vă recomand Australian Open și de asemenea și turneul de patinaj care va începe zilele acestea:

Hai să plantăm fapte bune în România!

Nu vă voi spune despre cele două, trei sau n naturi ale omului ci despre una dintre pasiunile mele recente. La sfârşit de 2010 am descoperit că o porțiune din mine simte şi doreşte să fie parte a încercării de a face ceva pentru tot ce este în jurul nostru. Aşa că am început activităţile de voluntariat. Destinul a făcut să mă orientez spre proiecte de mediu.

Ne recomandă (I)

Neațaaaaa…târzie!

Din categoria: “ce te recomandă băiete? Familia “, m-am decis să vă împărtăşesc câte ceva din ce am citit-văzut-ascultat.

Nu sunt prea bun la a face rezumate şi recenzii şi nici atât cronici aşa că îmi rămâne doar să enumăr. Şi încep prin a nu vă recomanda 40 signs of rain de Kim Stanley Robinson. E o carte care se citeste uşor, care vrea să transmită un mesaj, dar care pe mine m-a plictisit.
Vă recomand în schimb Umbra Templierului de Nuria Masot. E un roman care îmbină armonios istoria cu misterul şi cu secvenţe de viaţă socială medievală. Şi mai presus de toate, e un roman-lecţie de viaţă.

Şi ca să vă conving, las câteva citate:

În timp ce creierul fratelui Berenguer se închidea în cufărul credinţei sale, fratele Pere de Tever descoperea că lumea nu se termină în grădina mânăstirii.

Dumnezeu scria strâmb iar oamenii se încăpătânau să pună liniile drepte.

Vârsta şi experienţa îi învăţaseră să accepte durerea celuilalt, să nu se amestece rostind vorbe goale şi lipsite de sens. Trebuiau să aştepte, durerea se va aşeza în linişte acolo unde îi era locul.

Mai am un sfat pentru tine: iubeşte-ţi munca, băiete. Când totul pare pierdut, o remarcă ironică şi optimistă te va ajuta să traversezi mai uşor această vale a lacrimilor.

Acum am început să citesc Pământul făgăduinţei de Remarque. O sa va spun cum mi s-a părut.

Şi de la cărţi ajungem şi la filme. Aici încă nu am ce să vă recomand pentru că am revăzut LOTR şi Hidalgo şi Regele Scorpion şi am văzut în cele din urmă The Expendables Şi evident în ultimul timp am mai văzut câteva seriale asiatice coreene pe care le pot recomanda: Baek Dong Su, Gye Baek, Emperor Wang-Guhn, Kim So Roo-Regele de Fier

Ei bine, la încheiere o baladă românească:

El Hidalgo Vacitim de Argeş

O foarte bună prietenă îmi scria acum ceva vreme, pentru a mă încuraja, îndemnul Isabelei de Castilia pentru Cristofor Columb: Mergi drept înainte şi dacă pământul pe care îl cauţi nu există, Dumnezeu  îl va crea special pentru a-ţi răsplăti îndrăzneală.

Ştiu din proprie experienţă că uneori trebuie să renunţi la lucrurile şi la persoanele la care ţii şi să fii sigur că dacă îţi sunt destinate, se vor întoarce la tine.

Am plecat brusc şi o parte dintre voi aţi aşteptat să mă întorc. Vă mulţumesc! Vacitim s-a întors. Altfel, dar mereu acelaşi. Sunt un fiu rătăcitor care s-a întors acasă la familia pe care nu a uitat-o. Acum, sunt un hidalgo şi simt că acel hijo de algo semnifică de fapt că sunt parte a acestei lumi frumoase numită blogosferă.

Voi fi un cavaler al blogosferei si asemeni lui Don Quijote, voi incerca să vă fac să vă păstraţi neatinse visurile, să nu vă pierdeţi încrederea şi credinţa şi să zâmbiţi mereu. Bine ati venit, să fim puternici împreună!